Omul primitiv din timpurile cele mai stravechi ale paleoliticului inferior dupa incheierea procesului de antropogeneza reprezinta un biotip mai evoluat, fata de formele anterioare de tranzitie dintre maimuta si om. Foarte puternic si foarte bine dezvoltat fiziceste cu maxilarul inferior si ghiarele bine dezvoltate, traia in grupuri mici, nomade, pe malul lacurilor, raurilor si padurilor.
Fiind in permanenta rivalitate pentru asigurarea hranei cu celelalte animale si alti semeni ai sai, a utilizat infrangerea prin forta, sau evitarea prin fuga a sangerosilor si neinduplecatilor sai adversari folosind la inceput bratele, picioarele, dintii, ghiarele, iar mai apoi : pietre, bete, topoare, lanci etc. unele care de fapt prelungesc, amplifica si sporesc puterea corporala.
Din studierea diferitelor izvoare etnografice putem exemplifica miraculoasele curse de alergari ale indigenilor incasi pe distante de sute de km., spectaculoasele probe de rezistenta pe distante lungi ale tribului Taragumara, alergatorii de viteza ce urmareau vanatul in fuga pana ce acesta cadea epuizat (hotentotii din Africa), sariturile in inaltime de peste 2 m a uriasilor din triburile Bantu si Vahuma (Africa), aruncarea cu bumerangul si calaria pe scanduri plutitoare (Oceania), jocurile cu mingea (Oceania, Africa, America) precum si o gama larga de dansuri dintre care unele se danseaza 12 ore fara intrerupere (Hawai), etc.
