De la Legea saracilor la primele sisteme de asigurari (1600 – 1870)
Legea Saracilor („Poor Law Act”) din Marea Britanie din anul 1601, din timpul reginei Elisabeta, reprezinta un alt moment important in istoria politicilor sociale. Acest act normativ prevedea acordarea de ajutor saracilor in schimbul prestarii unor munci in folosul comunitatii – cum le-am numi astazi – din partea celor apti de munca. Trebuie remarcata asemanarea cu sistemul de acordare a ajutorului social din zilele noastre. Prin aceasta lege statul isi asuma responsabilitatea pentru persoanele sarace, categorie importanta de asistati in politicile sociale si in prezent. Totusi, activitatile concrete de prevenire a cersitului si de atragere a saracilor in actiuni lucrative reveneau comunitatii locale. Astfel, legea prevedea obligatia fiecarei parohii de a prelua responsabilitatae pentru proprii saraci. Saracii erau impartiti pe categorii functie de capacitatea de a munci. Cei inapti de munca – batranii, bolnavii, puteau locui in „institutii de caritate”, un fel de aziluri ale zilelor noastre. in cazul refuzului de a munci, cei apti de munca erau pedepsiti sa traiasca in „case de corectie”, un fel de inchisori.
Specialistii evidentiaza si alte momente importante in istoria politicilor sociale. Razboaiele napoloneene (1799 – 1815) au avut ca efect raspandirea ideilor Revolutiei Franceze in spatiul european si la o noua conceptie despre rolul statului, dar si la inmultirea problemelor sociale ale vremii: saracire masiva, foamete, etc.