Stiinta este un ansamblu de cunostiinte despre natura, societate si gindire obtinut prin metode adecvate si exprimat in concepte, categorii, principii si notiuni. Stiinta reprezinta un important factor de dezvoltare a productiei de bunuri si un izvor continuu de idei si reflectari ale realitatii obiective.
Potrivit criteriului obiectului de studiu, stiintele se pot clasifica astfel:
- Stiinte despre natura
- Stiinte despre gindire
- Stiinte despre societate
Stiintele care studiaza societatea au ca scop cunoasterea legitatilor generale de existenta si dezvoltare a societatii, studierea formelor si starilor de organizare sociala si a modalitatilor specifice de manifestare a diverselor componente ale realitatii politice, sociale, juridice, etice, etc.
Stiinta dreptului face parte din sfera stiintelor sociale si aceasta se reflecta prin continut, obiect si traditie.
Dreptul este o stiinta social umana care studiaza juridicul in toate formele sale de manifestare, ca dimensiune inalienabila a existentei umane in conditii social istorice determinate. Dreptul este un fenomen normativ care are ca obiectiv disciplinarea si ordonarea relatiilor sociale in scopul promovarii unor valori receptate de societate: omul, proprietatea , ansamblul libertatilor individuale, statul, umanitatea, etc.
Stiintele juridice studiaza deci legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului, institutiile juridice si politice, formele lor concret istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social si modul in care institutiile juridice influenteaza societatea si suporta la rindul lor influenta sociala.
Stiinta dreptului formuleaza principiile generale in baza carora dreptul isi structureaza un mecanism adecvat de influentare a comportamentului indivizilor in temeiul unor cerinte valorice unanim acceptate. In acelasi timp, stiinta dreptului studiaza participarea oamenilor in cadrul circuitului juridic ca purtatori de drepturi si obligatii.
Dezvoltarea societatii strins conditionata de progresul tehnico stiintific si evolutia sociala a implicat o evolutie corespunzatoare a stiintei dreptului si implicit aparitia unor noi ramuri de drept. Mai mult decit atit, s-a largit sfera de actiune a dreptului, ceea ce a determinat o amplificare a rolului explicativ si normativ al stiintelor juridice.
Ulpian, unul din marii juristi romani, definea dreptul ca fiind -CUNOASTEREA LUCRURILOR DIVINE SI UMANE, STIINTA DE A DEOSEBI CEEA CE ESTE DREPT DE CEEA CE ESTE NEDREPT-.
Subsistem al stiintelor sociale, stiintele juridice pot fi considerate sistem in raport cu componentele sale, respectiv:
- Stiintele juridice istorice
- Stiintele juridice de ramura
- Stiintele ajutatoare
Stiintele juridice istorice cerceteaza istoria dreptului dintr-o anumita tara sau dezvoltarea generala a fenomenului juridic. Cercetarea din perspectiva istorica dovedeste ca structura juridica actuala are antecedente si radacini stravechi ale institutiilor sale si, pe de alta parte, prezinta legitatea aparitiei, devenirii si disparitiei unor fenomene de drept in strinsa corelatie cu legile generale ale dezvoltarii sociale sau cu zonele de civilizatie juridica atestate in timp.
