Mai economica decat marile magazine, aceasta formula de vanzare a aparut mai tarziu, dar si-a atins maturitatea. Dezvoltarea sa in Europa variaza de la o tara la alta, ca si strategiile adoptate de firme; perspectivele acestei forme sunt mai degraba nesigure.
1.2.1. Caracteristicile formulei, originile si evolutia magazinelor populare
Aceste puncte de vanzare erau intr-adevar o varianta mai economica a marilor magazine, cu un asortiment mai limitat, cuprinzand referinte mai putin scumpe, o suprafata mai redusa, un serviciu mai putin ingrijit, o rata a marjei mai joasa si o rotatie mai ridicata. Se gaseau mai multe confectii, incaltaminte si produse alimentare decat in marile magazine, dar mai putine articole pentru casa si raionul parfumerie care era mai putin important.
Costurile cu cumpararile si functionarea, si in consecinta preturile, erau mai putin ridicate, ceea ce la inceputul dezvoltarii formulei, a atras o mare parte a populatiei europene atinsa de marea criza a anilor ‘30.
Aceste magazine au aparut in Anglia si s-au dezvoltat in principal in anii ‘20 si ‘30. Dupa al doilea razboi mondial au fost create cam peste tot in Europa, pana in anii ‘70 cand situatia competitiva a devenit mai dificila.
Primele puncte de vanzare de acest tip au aparut la inceputul secolului al XX-lea. F. W. Woolworth a inaugurat primul sau magazin european in 1909 (aceeasi firma isi deschisese primul punct de vanzare in SUA in 1879), si in 1914 Marks & Spencer avea aproximativ 100 de Penny Bazaar.
