Sintagma de „dezvoltare durabila” a fost utilizata prima data de premierul Norvegiei, Gro Harlem Brundtland, in anul 1987. In calitate de presedinte al comisiei Mondiale de mediu si Dezvoltare, el a prezentat raportul „Viitorul nostru comun” in care definea dezvoltarea durabila ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati”.
Dezvoltarea durabila presupune asigurarea progresului simultan pe trei planuri: economic, social, ecologic.
in trinomul sistemic „mediu-economic-social” dezvoltarea durabila pune in evidenta interdependenta componentelor si subliniaza necesitatea realizarii egalitatii si impartialitatii intre oameni ridicati la rangul de „cetatean universal”. N.S. Jodha concepe dezvoltarea durabila drept „capacitatea unui sistem de a mentine un nivel bine definit de performanta in timp, si daca i se impune, de a ridica acest nivel prin legaturile sale cu alte sisteme fara a-si diminua potentialul propriu pe termen lung”.
O alta definitie, formulata de Comitetul pentru mediu al OCDE si adresata nivelului economic considera ca dezvoltarea durabila inseamna maximizarea beneficiului net al dezvoltarii economice, in conditiile mentinerii dimensiunilor calitatii si productiei la nivelul resurselor in decursul timpului. in esenta, mentinerea calitatii si a nivelului productiei este inteleasa ca „utilizarea resurselor regenerabile intr-o proportie care sa nu depaseasca niciodata capacitatea reglementarilor, iar utilizarea eficienta a resurselor refolosibile sa fie optimizate prin cresterea posibilitatilor de substituire intre resurse, si aceasta pe baza progresului tehnologic”. Iuliana Precupetu defineste dezvoltarea durabila ca pe „un proces de schimbare in care exploatarea resurselor, directia investitiilor, orientarea dezvoltarii tehnologice si schimbarea institutionala sunt considerate atat cu nevoile din viitor, cat si cu cele din prezent”.
Profesorul Constantin Popescu, considera ca noul concept de dezvoltare durabila, presupune „o noua atitudine fata de mediul ambiant, modificarea relatiilor dintre om si natura in sensul stabilirii unui nou parteneriat intre cele doua entitati, a echilibrului si armoniei intre ele”. Dezvoltarea durabila reprezinta o orientare generala, globala si sistemica, care se concentreaza pe conceperea, promovarea si garantarea unei asemenea evolutii care sa asigure doua cerinte majore: (1) satisfacerea din ce in ce mai mare a trebuintelor si necesitatilor generatiilor prezente si (2) sa nu afecteze negativ posibilitatile de satisfacere tot mai buna a trebuintelor si necesitatilor generatiilor viitoare. Si de aici si cea de-a treia cerinta: de regandire si restructurare a tuturor activitatilor umane pe coordonatele noii filozofii a relatiei omului in armonie ce natura, problema pe care o vom trata in cadrul abordarii dimensiunii sociale a dezvoltarii durabile.
