Acestea sunt, de regula: costurile de cercetare - dezvoltare: numai 5% din costurile ciclului de viata sunt utilizate in aceasta faza, dar 80% din costurile ciclului de viata a produsului sunt fixate in aceasta faza; costurile de productie: exista modalitati de estimare a costurilor de productie in functie de ramura economica si de costul materiilor prime; costurile de utilizare: sub garantie: pentru a acoperi eventualele disfunctionalitati gestionate inca insuficient in etapele de dezvoltare si de productie, furnizorul vinde produsul cu unul sau mai multi ani de garantie; in afara garantiei: eliminarea la timp a slabiciunilor de conceptie si productie creeaza posibilitatea de a vinde produsul mai ieftin.
– costurile de distrugere: atunci cand produsul devine complet inutilizabil, trebuie evitata distrugerea sa in conditii improprii pentru a nu afecta colectivitatea actuala sau viitoare. Pentru aceasta, furnizorul de produs trebuie sa se asigure de distrugerea produsului sau de distrugerea deseurilor.
Pentru obtinerea rezultatelor de calitate a produsului propus a se realiza in cadrul proiectului cu caracteristici de performanta, termene si costuri pentru parteneri, clienti, utilizatori si colectivitate este bine sa se determine, de la inceput, cat mai precis costul global al proiectului. Atunci cand toate elementele legate de ciclul de viata al produsului au fost identificate, se poate face repartizarea costurilor intre parteneri:
- costul total pentru furnizorul de produs (costul complet, costul distrugerii produsului, costuri exceptionale); - costul total pentru client (cost de achizitie, cost de stocaj); - costul total pentru utilizator (cost de achizitie, cost de exploatare, cost de sustinere, cost de distrugere); - costul total pentru colectivitate (cost de distrugere).