Recrutarea - urmeaza in mod logic analizei posturilor, deoarece persoanele care recruteaza (recrutori) trebuie sa detina toate informatiile legate de caracteristicile posturilor vacante, cat si de calitatile viitorului titular de post. - urmeaza activitatii de planificare a resurselor umane deoarece ea are ca obiectiv fundamental cautarea, identificarea si atragerea acelor candidati competenti prin care sa se asigure ulterior acoperirea necesarului net si suplimentar de personal existent la nivel organizational. Acest necesar net/suplimentar depinde in foarte multe cazuri: de miscarile interne care au loc in organizatie si de pierderile de personal.
Recrutarea = reprezinta procesul de cautare, de localizare, de identificare si de atragere a acandidatilor potentiali, din care urmeaza sa fie alesi candidati capabili care, in cele din urma, prezinta caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerintelor posturilor vacante actuale si viitoare.
Asigurarea cu personal a unei organizatii, numita de obicei angajare, cuprinde mai multe activitati de baza si anume:
- planificarea resurselor umane
- recrutarea
- selectia personalului.
Recrutarea este indisolubil legata de evolutia performantelor profesionale, dezvoltarea angajatilor, promovarea pe posturi si alte activitati ce tin de functiunea de personal.
Asigurarea de personal se regaseste in literatura de specialitate sub forma unui model ce cuprinde o succesiune de activitati ce permit organizatiei sa-si indeplineasca obiectivele globale:
1. planificarea necesarului de resurse umane
2. analiza posturilor
3. recrutarea
4. selectia
5. orientarea profesionala
6. miscarile interne de personal (promovari, recalificari, restructurari etc.)
7. pierderi de personal (concedieri, demisii, pensionari, decese etc)
6 si 7 influenteaza direct planificarea necesarului de personal. Conform acestui model, in practica manageriala, asigurarea cu personal presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1. planificarea necesarului de capital uman
2. stabilirea la nivel organizational a unei politici de recrutare
3. identificarea recrutorilor (specialisti in recrutare)
4. verificarea surselor interne de recrutare
5. stabilirea surselor externe de recrutare
6. selectia candidatilor
7. evaluarea rezultatelor recrutarii
8. revenirea la activitatea de recrutare
in practica manageriala se intalnesc mai multe metode ce pot fi utilizate in recrutarea potentialilor angajati:
1. publicitatea
2. reteaua de cunostinte
3. folosirea consilierilor
4. cautarea persoanelor
5. fisierul cu potentiali candidati
6. activitatea de marketing
Publicitatea – reprezinta o metoda frecvent intalnita in activitatea de recrutare care presupune utilizarea unui mijloc de comunicare adecvat care sa permita ajungerea anuntului la toate persoanele interesate si care pot deveni potentialii candidati. Aceasta metoda ridica problema conceperii anuntului in legatura cu postul vacant care, in poinia specialistilor trebuie sa fie formulat intr-o maniera cat mai politicoasa si sa fie atractiv pentru a deveni motivant pentru potentialii candidati.
Reteaua de cunostinte – este mai putin utilizata si presupune contactul direct cu anumite persoane care cunosc candidatii si care pot da informatii despre acestia. Acest lucro poate imprima metodei un puternic caracter subiectiv ceea ce duce la aparitia unor presiuni in directia angajarii anumitor persoane, lucru ce poate genera fenomene de coruptie.
