Interesul manifestat pentru schimbare se explica prin faptul ca ea a fost si este o trasatura esentiala a insasi existentei si istoriei omenirii. Conceptul „schimbare” nu este unul nou, avand o varsta mai mare decat civilizatia umana si incluzand toate aspectele modului in care lumea evolueaza. Fiind una din legile vietii “…tendinta cea mai puternica a Naturii este de a transforma toate cele ce sunt si de a face altele noi. Caci toate cele ce sunt, sunt samanta celor ce vor fi ” (Confucius), actiunii schimbarii ii este expus orice in univers, inclusiv societatea in ansamblul ei, diferite organizatii ca unitati functionale si oamenii, considerati in mod individual, ca elemente constitutive de baza ale primelor 2 niveluri de organizare.



Ideea ca “nimic in aceasta lume nu este constant cu exceptia schimbarii” a devenit un truism afirmat de catre Heraclitus cu 500 de ani i.e.n., alt autor atribuie aceasta constatare lui Buddha, care a trait cu 2.044 ani in urma . E cert ca fara schimbare nu exista viata si progres, acesta presupunand o permanenta adaptare la noile conditii, dupa cum mentioneaza E. Muldasev, medic si cercetator renumit, referindu-se la dezvoltarea intregului univers “Evolutia nu suporta starile de stabilitate, pentru ca exista doar doua cai – progres sau regres, iar pentru a progresa e nevoie de depus mari eforturi.

Tot in acest context il putem cita si pe Charles Darwin, naturalist englez din secolul XIX (1809 – 1882 ) care a revolutionat studierea biologiei cu “teoria evolutiei” bazata pe selectia naturala a speciilor. in lucrarile sale “Originea speciilor ” (1859) si “Descendenta omului” el sustine ca: in procesul evolutiei supravietuiesc nu speciile cele mai inteligente, nici cele mai puternice, ci speciile cu o capacitate inalta de adaptare la schimbari. Teoria lui Ch. Darwin din domeniul biologiei a fost transpusa de catre teoreticieni si asupra organizatiilor si societatilor – fenomenul „Darwinismului social” cu ideea ca lupta de supravietuire are loc nu doar in cadrul sistemului biologic, ci si in cadrul organizatiilor si societatilor, capacitatea de adaptare determinandu-le eficienta (figura 1.1.).