Termenul de marketing provine de la conceptul de origine anglo-saxona “to market” (care inseamna “ a comercializa”) sau “market” (care inseamna “piata”). Desi originile sale se situeaza la inceputul secolului XIX, acesta a cunoscut o raspandire internationala in perioada interbelica, fiind preluat ca atare de terminologia economica a diverselor state, fapt care a confirmat astfel recunoasterea pe plan mondial a acestei noi stiinte.
Conceptul de marketing a cunoscut un numar mare de definitii, datorita modificarilor care au intervenit in interpretarea acestui termen, cat si datorita evolutiei rapide a acestui domeniu economic.Profesorul Ph. Kotler, de la Universitatea Northwestern, SUA, considerat de altfel, datorita aportului sau stiintific “parintele marketingului”, a oferit in anul 1995, urmatoarea definitie:
“ Marketingul reprezinta un proces social si managerial prin care grupurile si indivizii obtin ceea ce doresc si au nevoie, prin crearea si schimbul de produse sau valori, cu alte grupuri sau indivizi independenti”.
De asemenea, prof. Kotler considera ca “obiectivul marketingului este acela de a face vanzarea de prisos. Scopul principal este de a cunoaste si de a intelege clientul atat de bine, incat produsul sau servicul respectiv sa se armonizeze cu nevoile acestuia in asemenea masura, incat vanzarea bunului sa fie de la sine inteleasa”.
Pentru a intelege aceasta definire a marketingului, se face apel la o serie de concepte esentiale ale acestui domeniu, respectiv:
Nevoi,dorinte,cereri – Produse – Valoare si satisfactie – Schimburi,tranzactii si relatii –Piata- Nevoi, dorinte cereri………
Nevoi, dorinte, cereri
Nevoile umane se afla la baza conceptului de marketing.
Acestea sunt se afla in permanenta diversificare. Oamenii dispun de o gama diferita de nevoi: nevoi fizice (de baza – hrana, imbracaminte, caldura, etc.), nevoi sociale (de identitate, afectiune, etc.) si nevoi personale (de cunoastere, de exprimare, etc.).
Daca nevoile nu sunt satisfacute, in funtie de nivelul de dezvoltare a societatilor umane, membrii societatii vor reactiona diferit:
- in societatile dezvoltate, se vor crea bunuri pentru satisfacerea tuturor nevoilor;
- in societatile mai putin dezvoltate, se va incerca reducerea nevoilor, dorintelor,
si satisfacerea acestora in masura posibilitatilor.
Dorintele umane reprezinta forma de manifestare a nevoilor umane, pe masura ce acestea sunt transformate si adaptate prin cultura si personalitatea individului.
Astfel, oamenii doresc sa aleaga produsele care le confera satisfactia cea mai mare, iar cand aceasta este insotita si de capacitatea de plata, respectiv puterea de cumparare, dorintele se transforma in cereri.
