Scopul coordonarii este obtinerea de date pentru faza urmatoare a activitatii, iar a controlului de a constata modul de realizare a unui obiectiv. Reamintim ca la nivelul unei organizatii, obiectivele formeaza o ierarhie, toate derivand din scopul intreprinderii.
Obiectivele sunt descompuse in actiuni prin care ele se indeplinesc, iar actiunile au mai multe faze.
Obiectivul X - actiunea a ( cu fazele a1,a2,a3…) - actiunea b ( cu fazele b1,b2,b3…) - actiunea c
Coordonarea inseamna supravegherea actiunilor din cadrul unei activitati, a faptului ca se dezvolta intr-o maniera coerenta si convergenta pentru a realiza obiectivul stabilit. Astfel coordonarea studiaza actiunile si fazele. Controlul inseamna verificarea faptului ca exista o concordanta intre realizari si obiectivele preconizate. El se refera la obiective.
Cele doua functiuni au fost initial definite de Max Weber, el fiind acela care a intrevazut rolul coordonarii si controlului in management. Coordonarea si controlul sunt desfasurate folosind un sistem de urmarire, cu subsisteme specifice pentru fiecare din ele (fig.1)/1/.
Coordonarea reprezinta mentinerea ordinii in sistem dupa inceperea actiunilor, ca urmare a comenzii. Fiecare executant desfasoara propria sarcina, care se descompune in faze. intre faze pot apare abateri. Fazele apar datorita structurii interne a actiunilor. Actiunile sunt urmarea luarii unei decizii, realizarii unui plan, aparitiei unor probleme (fig.2).
