Cele doua functiuni manageriale coordonarea si controlul, sunt prezentate impreuna deoarece utilizeaza mecanisme similare, desi au semnificatii diferite. Ambele functiuni se bazeaza pe obtinerea de informatii privind avansarea activitatilor, pe interpretarea lor si introducerea unor corectii in sistem.
Scopul coordonarii este obtinerea de date pentru faza urmatoare a activitatii, iar a controlului de a constata modul de realizare a unui obiectiv. Reamintim ca la nivelul unei organizatii, obiectivele formeaza o ierarhie, toate derivand din scopul intreprinderii.
Obiectivele sunt descompuse in actiuni prin care ele se indeplinesc, iar actiunile au mai multe faze.
Obiectivul X - actiunea a ( cu fazele a1,a2,a3…) - actiunea b ( cu fazele b1,b2,b3…) - actiunea c
Coordonarea inseamna supravegherea actiunilor din cadrul unei activitati, a faptului ca se dezvolta intr-o maniera coerenta si convergenta pentru a realiza obiectivul stabilit. Astfel coordonarea studiaza actiunile si fazele. Controlul inseamna verificarea faptului ca exista o concordanta intre realizari si obiectivele preconizate. El se refera la obiective.
Cele doua functiuni au fost initial definite de Max Weber, el fiind acela care a intrevazut rolul coordonarii si controlului in management. Coordonarea si controlul sunt desfasurate folosind un sistem de urmarire, cu subsisteme specifice pentru fiecare din ele (fig.1)/1/.
Coordonarea reprezinta mentinerea ordinii in sistem dupa inceperea actiunilor, ca urmare a comenzii. Fiecare executant desfasoara propria sarcina, care se descompune in faze. intre faze pot apare abateri. Fazele apar datorita structurii interne a actiunilor. Actiunile sunt urmarea luarii unei decizii, realizarii unui plan, aparitiei unor probleme (fig.2).
