6.1.Particularitati teoretice si metodologice ale cercetarii in psihologie si pedagogie
Complexitatea obiectului de cercetare al psihologiei si pedagogiei, natura ideala, subiectiva a psihicului nu puteau sa nu se repercuteze si asupra metodelor utilizate in cercetarea psihopedagogica. in stiintele naturii cercetatorul se rezuma la a constata, explica si prevedea mersul proceselor, la a re-produce cat mai exact obiectul investigat, manifestand o relativa detasare si indiferenta fata de obiectul studiat, in psiho-pedagogie el se "implica si chiar se identifica cu destinul obiectului", este interesat de "relevarea sensului valoric al prefacerilor pe care le suporta obiectul", angajandu-se "pe directia ofertei de solutii care sa optimizeze fluxul schimbarilor" (P. Golu 1989, p. 150). Aceste particularitati sunt generate de specificul existential al omului, dar si de statutul specific al cercetatorului psiholog, care este concomitent obiect si subiect al cercetarii si care prin conduita sa o poate influenta pe cea a subiectului investigat (M. Zlate, 1994).
Relatiile psihologiei cu cele doua categorii principale de stiinte se diferentiaza si in functie de ramurile acesteia. Astfel, psihologia animala sau zoopsihologia se incadreaza in stiintele biologice, ea studiind evolutiv si comparativ comportamentul animalelor ca mijloc de organizare a mediului ambiant si de stabilire a relatiilor inauntrul spetei si intre spete. Cercetarile de zoopsihologie, insa, prezinta un nemijlocit interes si pentru intelegerea psihismului uman, a formelor sale elementare si preistoriei acestuia. La polul opus, cel al stiintelor sociale, se situeaza psihologia sociala, ca ramura a psihologiei corelativa sociologiei, avand ca obiect fenomenele psihice legate de relatiile si interactiunile individuale, comportamentele lor in camp social, influentele acestuia asupra indivizilor si reactiile acestora, in genere fenomenele de psihism colectiv.
