Costul si pretul au natura economica comuna, ambele exprimand consumul de munca sociala. in acelasi timp costul reprezinta partea cea mai mare a valorii unei marfi, cealalta parte fiind alcatuita din profit, accize, TVA, adaos comercial. Potrivit SNC 3 „Componenta consumurilor si cheltuielilor intreprinderii”, costul productiei care sta la baza determinarii pretului reprezinta consumurile care se atribuie produsului finit si serviciilor prestate.
Consumurile totale (TC) reflecta resursele utilizate pentru fabricarea produselor si prestarea serviciilor in scopul obtinerii unui venit. Structura consumurilor totale poate fi reprezentata din doua aspecte:
- reiesind din modul de atribuire asupra productiei;
- din evolutia odata cu modificarea cantitatii de productie.
Conform primului criteriu, consumurile se divizeaza in directe si indirecte.
Consumurile directe (DC) sunt consumurile ce pot fi atribuite in mod direct la un produs concret. Ele sunt reprezentate de:
1. consumurile directe de materiale:
- materia prima si materialele care formeaza baza productiei fabricate;
- articole, accesorii si semifabricate supuse asamblari sau prelucrarii suplimentare;
- combustibilul de toate tipurile consumat in scopuri tehnologice;
- valoarea serviciilor cu caracter de productie prestate de terti.
2. Consumurile directe privind retribuirea muncii:
- retributiile pentru munca prestata calculate in baza tarifelor de acord, salariile tarifare;
- sporurile la salariile platite muncitorilor in conformitate cu specificul de lucru din ramura;
- primele;
- remunerarea zilelor de odihna pentru munca ce depaseste durata timpului de munca;
- remunerarea concediilor, a orelor cu inlesniri pentru adolescenti, a timpului acordat atributiilor de stat.
3. Consumurile directe privind contributiile la asigurarile sociale si medicale obligatorii.
