Evolutia serviciilor sociale in ultimele doua decenii a fost marcata de o sensibila modificare a opticii asupra rolului asistentului social in relatia de ajutorare: daca modelul medical insista asupra capacitatilor profesionale ale asistentului, considerat pionul principal al rezolvarii problemelor sociale, modelul interventiei are la baza conceptia potrivit careia lucratorul social nu este un demiurg care trateaza sau previne crizele, ci doar un "agent al schimbarii".
In acesta calitate, "asistentul social, pornind de la intelegerea dinamicii sociale si psihosociale in care se afla clientul, trebuie sa defineasca obiectivele precise ale schimbarii de realizat si mijloacele necesare in acest sens. Definirea obiectivelor si a mijloacelor este numita adesea proiect al lucratorului social sau proiect de interventie. Dar asistentul este doar unul dintre elementele actiunii de schimbare, celelalte fiind institutia angajatoare (...) si clientul, care poate fi un grup, o familie, un individ sau o comunitate. Definirea obiectivelor si alegerea mijloacelor este, in acest caz, rezultatul confruntarii proiectelor diferitilor parteneri, negocierea conducand spre un proiect comun".
