In prezent, o institutie de credit actioneaza in mare masura ca un intermediar financiar: pentru a obtine fonduri se imprumuta (de la populatie, de la intreprinderi, de la alte institutii de credit s.a.m.d.), platind o dobanda numita dobandt pasivt si ofera credite, din sumele de bani astfel procurate, cu o dobanda numita dobandt activt. Evident, pentru ca intermedierea sa fie profitabila, este necesar ca dobanda activa sa fie mai mare decat dobanda pasiva.
Pentru o institutie de credit tipica, cea mai importanta modalitate de atragere a resurselor este reprezentata de operaaiunile de acceptare a depozitelor. intr-o astfel de operatiune o institutie de credit are calitatea de depozitar, adica o entitate careia i se incredinteaza de catre o persoana fizica sau juridica, numita deponent, o suma de bani pe care este obligata sa o ramburseze in totalitate, cu sau fara dobanda si cu alte facilitati, la cererea deponentului sau la un termen convenit intre depozitar si deponent. Aceasta suma de bani, numita depozit, reprezinta o creanta pentru deponent si o datorie pentru depozitar.
