Scopul acestui curs este sa analizeze procesele de inarmare si dezarmare si legatura dintre teorie si analiza empirica; sa faca o punte intre inarmare si TRI intr-un mediu de securitate marcat de schimbarile rapide de paradigma dominanta.

Se ocupa cu studiul dinamicii inarmarii ca proces intern si un studiu al dinamicii dezarmarii ca proces international, integrarea acestora in TRI. Vom vedea care e impactul inarmarii si dezarmarii asupra securitatii internationale si impactul interactiunii de securitate asupra dinamicii inarmarii si dezarmarii.Vom accentua conceptele operative (analiza situatiilor complexe), vom incerca sa ne distantam normativ.



Inarmarea e definita ca un proces prin care cantitatea de arme sporeste sau acestea sunt inlocuite cu altele; desi e un proces intern, statele nu sunt inarmate de altele, acest proces e indus si legitimat de factori externi. Controlul armelor inseamna gestionarea nivelului de inarmare in interiorul anumitor limite cantitative (nu mai mult de X tancuri etc.) sau calitative (nu mai mult decat arme de Y fel); acest proces necesita cooperare internationala, inafara ei, controlul asupra armelor ar ramane la latitudinea statelor si n-ar exista standarde comune privind reducerea lor.

Dezarmarea inseamna reducerea nivelului anumitor tipuri de arme la zero; cere mai mult decat controlul asupra armelor, cooperarea internationala. Exista diferente intre inarmare si proliferare; primul e un proces intern, iar proliferarea e transferul unei tehnologii de la un posesor la un neposesor. Sunt doua tipuri de proliferare: orizontala- presupune transferul unei anumite tehnologii intre doi actori la un anumit moment dat- si verticala- presupune achizitia unor tehnologii in vederea imbunatatirii stadiului tehnologic existent.