Visul de secole o Europa Unita a devenit o necesitate si o realitate a sfarsitului de secol XX. Uniunea Europeana se prezinta ca o constructie moderna si originala, institutionala si functionala, fara precedent in istorie si fara corespondent in lumea contemporana.
Principiile de ordin strategic si economic ale constructiei comunitare gandite in anii `50 au prefigurat sensul dezvoltarii, iar adaptarea lor permanenta la noile realitati europene si mondiale ofera o solutie viitorului omenirii. Din aceasta perspectiva studierea aparitiei si evolutiei Cumunitatilor Europene, a sistemului institutional si juridic, a mijloacelor de actiune specifice apare deosebit de interesanta si utila, mai ales in actuala conjunctura politica, economica si militara.
Problema viitorului Europei comunitare nu mai este si nici nu mai poate sa ramana o problema a statelor membre. Ea este problema tuturor tarilor situate geografic in Europa, cat si intregii omeniri.
Prima jumatate a mileniului III ne va oferi raspunsul la o intrebare esentiala: care este modelul optim de dezvoltare, cel european, cel asiatic sau cel american?
Reflectand asupra evolutiei istorice din epoca moderna si contemporana, asupra principiilor si scopului Uniunii Europene consideram ca suntem datori si noi sa incercam sa prefiguram viitorul Europei si al intregii comunitati mondiale pentru ca viitorul societatii in care traim este si viitorul nostru, al fiecarui individ.
Ideea unei Europe unite nu este noua. Ea isi are sorgintea in antichitate si s-a perpetuat de-a lungul secolelor, manifestandu-se poate cu mai putina tarie in secolul XIX, cand a fost dominant conceptul statului natiune, concept care a stat la baza formarii in aceasta epoca a statelor moderne europene, state natiuni contemporane.
Dupa primul razboi mondial, miscarea pentru o Uniune Paneuropeana si-a gasit larg ecou in cadrul Societatii Natiunilor. in memorabila expunere prezentata la 5 septembrie 1929 in fata Adunarii Societatii Natiunilor, ministrul de externe francez Aristide Briand preconiza crearea unui cadru federal “fara a aduce atingere suveranitatii unei natiuni care ar face parte dintr-o asemenea asociatie” ... “jucand un rol mai mult economic”1.
Izbucnirea celui de al doilea razboi mondial a facut imposibila aplicarea acestui plan. Ideea nu a fost insa abandonata. Putem spune ca a doua jumatate a secolului XX a fost dominata de crearea unor puternice structuri politice, economice si militare: Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Asociatia Europeana a Liberului Schimb, Uniunea Europei Occidentale la nivel strict european, sau altele care depasesc granitele continentului: Organizatia Natiunilor Unite, Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica si Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord s.a.
