Temeiul legal. Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori este reglementata de art. 1000 alin. 2 C.civ., potrivit caruia “tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii”.
Domeniul de aplicare al art. 1000 alin. 2 C.civ. Raspunderea prevazuta de art. 1000 alin. 2 se aplica parintilor, indiferent daca filiatia este din casatorie sau din afara casatoriei. Ele se aplica si celui ce a infiat copilul minor.
Nu sunt asimilati parintilor si nu raspund pentru art. 1000 alin. 2, ci eventual pentru art. 998-999 C.civ., tutorii, institutiile de ocrotire sau persoanele fizice carora le-au fost incredintate minorii.
Fundamentarea raspunderii parintilor.
Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare atat a obligatiilor de supraveghere a copilului cat si a celei de a asigura educarea copilului.
Articolul 1000 alin. 2 C.civ. stabileste o tripla prezumtie dedusa din fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, care justifica raspunderea parintilor: prezumtia unei fapte ilicite concretizate in lipsa ori insuficienta supravegherii si educarii (cresterii) copilului minor; prezumtia unui raport de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita a parintilor; si, prezumtia de culpa a parintilor fata de fapta lor ilicita si prejudiciul cauzat.
Acestea sunt prezumtii legale cu caracter relativ, putand fi inlaturate prin proba contrarie. Prin aceasta proba, parintii trebuie sa dovedeasca imprejurarea "ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 C.civ.).
