Particularitati ale Examinarii Clinice si Paraclinice in Psihiatria Copilului si Adolescentului

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:58 history_edu PRICOP E.
Examinarea psihiatrica incepe totdeauna cu o scurta observatie la internare (sau anterioara consultului), urmata de interviu (anamneza), examenul psihic, examenul clinic general, examenul neurologic, testarea psihologica, examinarea electroencefalografica si alte examinari paraclinice, in functie de situatie, menite sa clarifice diagnosticul. Daca starea clinica a bolnavului este amenintatoare de viata si suntem in fata unei urgente, vom incepe consultul cu examenul somatic.

Anamneza. Interviul, in egala masura diagnostic si terapeutic, constituie tehnica de baza a psihiatriei. De multe ori informatiile pot fi nefondate, putand genera probleme serioase. De aceea se culeg din mai multe surse: apartinatori (mama, tata, bunici, frati), vecini, colectivitate (gradinita, scoala), autoritati, pacient. Ancheta sociala efectuata de asistentul social aduce date cu semnificatie din teren.

Intervievarea parintilor se face, de regula, in absenta copilului. Familia asteapta un diagnostic sau un sfat specializat, putand sa nu fie sensibilizata la ideea angajarii ei in procesul terapeutic.



Stiles si colab. (1979) au aratat ca la consultatiile medicale initiale este de dorit ca medicii sa incurajeze pacientii si familia sa-si spuna mai intai povestea in modul lor propriu, aceasta discutie libera fiind urmata de interviul sistematic, cu intrebari tintite. in timpul raportului liber al parintilor, medicul poate influenta ceea ce parintii spun, doar prin felul cum asculta, aratand interes sau incurajand. Chestionarea sistematica este superioara abordarilor mai putin structurate cand scopul este explorarea unui camp predefinit. Este important modul in care medicul pune intrebarile, atat in faza de raport spontan, cat si mai tarziu, in chestionarea sistematica.

Pe langa datele generale, de stare civila, trecute obligatoriu in foaia de observatie a copilului (nume, prenume, sex, data nasterii, domiciliu, acte de identitate ale parintilor, data internarii, diagnosticul de trimitere si caracterul lui de urgenta, cine trimite cazul - unitate, medic, grup sanguin al copilului, posibil alergic la...), inaintea interviului vom consemna o scurta observatie la internare a pacientului.

Ulterior, anamneza se centreaza pe motivele aducerii minorului la medic si pe istoricul bolii actuale, cuprinzand data si istoricul debutului, circumstantele aparitiei, evolutia simptomelor pana in prezent, tratamente si internari anterioare, posibile corelatii etiologice. Se cerceteaza apoi in amanunt structura familiei: membrii familiei in ordine cronologica (bunici, parinti, copii, frati, surori), varsta, grad de instruire, ocupatie, consum de toxice, stare de sanatate, profil psihologic (emotional, cognitiv, comportamental). Locuinta (cu conditiile de locuit) oglindeste nivelul de trai al familiei: numarul camerelor raportat la numarul de persoane, anexe, stare igienico-sanitara, amplasarea locuintei, ambianta, poluare, folosinta personala sau comuna cu alte persoane.