Pedagogia poate fi privita , atat ca o stiinta cat si ca o arta a educatiei , tinand insa seama de doua dintre cele mai importante caracteristici ale stiintei pedagogice : complexitatea si unitatea. Din punct de vedere al etimologiei, termenul "pedagogie" a devenit de uz curent numai in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, exprimand un continut foarte vast si in general destul de confuz.
Lipsa unei terminologii stabile si uniforme explica multe interpretari eronate din domeniul educatiei si aceste erori pot avea consecinte regretabile in practica. Vorbind aceeasi limba, nu vorbim intotdeauna acelasi limbaj, deoarece cuvintele n-au valoare si inteles decat prin ceea ce le acordam noi. Se intampla ca, uneori, cuvintele cele mai simple si in orice caz cele mai folosite, sa fie tocmai acelea care prezinta divergentele cele mai profunde. Sa ne gandim doar la termenii : libertate, democratie, moralitate, personalitate etc...si educatia este unul dintre acesti termeni asupra carora acordul nu este deplin.
Cu cat o stiinta se dezvolta mai mult, cu atat evident, se simte mai mult necesitatea de a diferentia , de a ordona si de a crea expresiile adecvate acestei munci de analiza. Cu toate incercarile laudabile de a rezolva aceasta problema de terminologie , limbajul curent si chiar acela al pedagogilor de profesie raman totusi destul de vagi. Tentativele de clasificare si de uniformizare s-au axat mai ales pe sectoare restranse din domeniul pedagogic sau psihologic. In felul acesta, vocabularul psihologic si psihotehnic a facut obiectul multor discutii in studii speciale si in reuniuni nationale si internationale (ex. Congresul de la Geneva).
