In discutarea personalitatii ca problema a domeniului psihologiei sociale ne-am orientat dupa contributiile, in timp, ale sociologilor si psihosociologilor romani. Amintim in primul rand studiile: "Personalitatea ca valoare sociala" al sociologului si filosofului Petre Andrei (1997) si "Personalitatea o constructie sociala" al psihosociologului (A. Neculau 1989) ce ne-au condus la alegerea titlului. Am avut in vedere si lucrarile "Realizarea personalitatii - hazard sau stiinta" – (I.Holban 1971); "Culmi si abisuri ale personalitatii" autor (V.Pavelcu 1979); "Eul si personalitatea" – (M.Zlate 1997); "Personalitate si societate in tranzitie" –( S.Chelcea 1994).

1. Personalitatea - definirea ei.
Dupa cum in viata individuala, valoarea suprema, valoarea absoluta consta in crearea si perfectionarea unei personalitati autonome individuale, tot astfel in seria valorilor sociale, valoarea absoluta consta in personalitatea sociala care este creatoare de cultura intelectuala scria P.Andrei.
Dar ce este personalitatea ?



Putine notiuni exercita asa o fascinatie pentru publicul general, cum este termenul "personalitate". Ca urmare, cuvantul este utilizat in sensuri variate.
O prima utilizare este aceea de abilitate sociala.
Personalitatea unui om este evaluata dupa eficienta cu care el este capabil sa obtina reactii pozitive de la o varietate de persoane, in diferite circumstante, in acest sens, in unele scoli din S.U.A. se face antrenament in personalitate.

O alta utilizare este acea prin care se considera ca personalitatea individului consta din impresia pe care acesta o creeaza in altul. Vorbim astfel de o personalitate agresiva, anxioasa, charismatica etc.
in fiecare caz este selectat un atribut sau o calitate care este tipica pentru subiect sau care creeaza in altii imaginea cu care este identificata personalitatea. in ambele situatii este vorba de un element de evaluare.