Spre deosebire de uniunea vamala, piata comuna implica nu numai integrarea pietei bunurilor prin liberalizarea comertului, ci si integrarea pietei serviciilor si a factorilor de productie, prin eliminarea obstacolelor in calea liberei circulatii a acestora in interiorul zonei respective. Motivele pentru crearea pietei comune sunt legate de speranta cresterii eficientei alocarii resurselor in urma liberei circulatii a capitalului si fortei de munca dinspre sectoarele cu productivitate scazuta, catre cele cu productivitate ridicata.
Teoria pietei comune a cunoscut o mai slaba dezvoltare decat teoria uniunii vamale sau cea a uniunii economice si monetare. Analiza integrarii pietei factorilor de productie este putin prezenta in literatura de specialitate. Pot fi retinute preocuparile lui Wooton (1988), Jovanovic (1992), Ulff-Moller Nielsen (1992) si Michael (1992).
Wooton a fost preocupat de beneficiile pe care tarile membre le-ar obtine daca ar evolua de la uniunea vamala la piata comuna si a ajuns la concluzia ca acestea depind de nivelul tarifului extern comun. Ajustarea acestuia la un nivel corespunzator poate determina cresterea bunastarii. Michael demonstreaza ca acest lucru nu este suficient. El considera ca beneficiile de care vorbea Wooton pot fi obtinute numai daca ratele impozitului pe venitul factorilor de productie sunt egale intre tarile membre ale spatiului respectiv. Cu alte cuvinte, armonizarea fiscala in interiorul unei piete comune este o necesitate.
