De-a lungul secolelor, schimburile dintre producatori si consumatori s-au dezvoltat atat in largime, cat si in profunzime. Noi si noi teritorii au fost atrase in sfera pietei, produse din ce in ce mai numeroase si in cantitati sporite au intrat in procesul schimbului. in acelasi timp, modalitatile de schimb, tehnicile si instrumentele acestora au devenit tot mai rafinate. Orice observator contemporan al fenomenului ramane uimit de imaginatia creativa a inaintasilor pe calea crearii facilitatilor monetare - marfare (au fost create, de pilda noi instrumente monetare, au aparut si s-au perfectionat variate forme de piete, au fost omologate forme de credit tot mai variate etc.)
In antichitate si in evul mediu relatiile de schimb s-au extins cu incetineala in unele intervale si zone ele au cunoscut chiar insemnate refluxuri. O asemenea evolutie s-a aflat in deplina concordanta cu dinamica lenta a factorilor de productie, cu caracterul primitiv al aparatului productiv si nivelul scazut al productivitatii, toate acestea fiind explicate prin interesul redus al producatorilor directi (sclavi si iobagi) in sporirea productiei si ridicarea calitatii acesteia.
De aceea, atunci cand a inceput revolutia industriala, relatiile de piata erau chiar in tarile din Europa occidentala, destul de firave. in tarile din celelalte continente, astfel de relatii erau cu totul periferice. Diversele retele de comis-voiajori , de distribuitori cu ridicata, de negustori cu amanuntul, retele de banci comerciale , ca si diverse alte facilitati obligatorii ale pietei erau putine si destul de rudimentare.