Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unui stat care vizeaza sfera relatiilor economice externe ale acestuia. Ea reuneste totalitatea reglementarilor adoptate de catre stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc.) in scopul:
(0) promovarii sau restrangerii schimburilor comerciale externe;
(1) protejarii economiei nationale de concurenta pe termen lung.
Principalul obiectiv pe termen lung pe care statele il urmaresc cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala este stimularea dezvoltarii economiei nationale. Din acest obiectiv pe termen lung deriva:
- o serie de obiective pe termen scurt si mediu pe care statele le pot urmari cu ajutorul instrumentelor si politicilor de politica comerciala:
0. perfectionarea structurii schimburilor comerciale externe;
1. restrangerea sau stimularea comertului cu anumite produse sau grupe de produse;
2. anumite modificari in orientarea geografica a schimburilor comerciale;
3. imbunatatirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumparare a exporturilor, etc.
- cele 3 functiuni principale pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca:
1. promovarea relatiilor economice externe (impulsionarea exporturilor);
2. protejarea economiei nationale de concurenta straina (reglementarea si controlul importurilor);
3. realizarea unui echilibru dinamic in balanta comerciala si de plati si sporirea rezervelor valutare ale statului.
In general, in domeniul politicii comerciale se actioneaza cu ajutorul a 3 categorii principale de instrumente si masuri:
0. de natura tarifara (vamala);
1. de natura netarifara (inclusiv paratarifara),
2. de natura promotionala (de promovare si stimulare).
