Explicarea, intelegerea si evaluarea politicii globale, indiferent de conotatiile avute in vedere (ca stiinta si arta de a guverna multimile; ca subsistem care asigura reglarea, buna functionare si echilibrul ansamblului societatii; ca domeniu specific raporturilor dintre guvernanti si guvernati, dintre conducatori si condusi, dintre cei care detin puterea si cei care exercita deciziile ei etc.), reprezinta obiectul de studiu privilegiat al politologiei, filosofiei politice, antropologiei politice, teoriei generale a politicii si statului, având consecinte benefice in planul metodologiei si aprofundarii cercetarilor in domeniu.

Limitarea discursului doar la abordari globale, teoretice privind viata politica a societatii va vitregi agentii practicilor politice concrete (autoritati publice), prin care urmeaza a se rezolva in mod curent problemele publice cu care se confrunta colectivitatile, comunitatile umane, sociogrupurile ce compun societatea globala, de instrumentele cognitive menite nu numai sa le orienteze ci, mai ales, sa le amplifice competenta si eficienta seriilor de actiuni politice intreprinse, sa le sporeasca puterea de a guverna in conditiile competitiei politice.

O conceptie si o cultura generala despre politica globala sunt utile guvernului pentru elaborarea programului politic pe durata mandatului, cu deschideri pe orizonturi de timp chiar mai lungi (de 10-15 ani), care va dobândi legitimitate prin aprobarea sa de catre Parlament.

Dar realizarea unui program politic, a unei strategii de dezvoltare globala contine o multime de componente mai concrete, ca de pilda: Cum vor fi repartizate in teritoriu noile capacitati de productie si unitati prestatoare de servicii? Cum va fi planificata si gestionata educatia, pentru a forma forta de munca necesara? In ce fel se va actiona pentru reducerea somajului si saraciei? Ce demersuri vor fi facute pentru a se asigura protectia mediului natural si artificial, pentru a elimina poluarea? Ce se va intreprinde pentru a ameliora politica de sanatate? Ce masuri sunt necesare in domeniul protectiei categoriilor sociale marginalizate? in ce va consta politica agrara si de dezvoltare a civilizatiei rurale? Care va fi programul de dezvoltare a cercetarii stiintifice? Cum se va actiona in domeniul luptei antidrog, antisida, antiterorism? Ce schimbari institutionale vor avea loc in sfera puterii judecatoresti, in sistemul reglementarilor juridice pentru a face fata noilor provocari? Care va fi programul privind dezvoltarea capacitatii de aparare a statului? Dar programul de integrare in Uniunea Europeana? etc. Toate acestea sunt doar câteva dintre problemele aflate pe agenda celor ajunsi la putere, a caror rezolvare solicita inteligenta, cunoastere si energii necesare pentru a gasi solutii optime si rezolvari practice.

Solutionarea practica a unor astfel de probleme presupune putere si autoritate publica, sta in competenta institutiilor publice si constituie obiectul politicilor publice.