Exista doua feluri de duhovnici. Cei dintii sunt toti preotii, carora li s-a citit de catre episcop o hirotesie speciala, care le da dreptul sa asculte marturisiri sa lege si sa dezlege. Cei din a doua categorie sunt parintii duhovnicesti, fara Hirotonie, meniti sa sfatuiasca duhovniceste poporul lui Dumnezeu.
Duhovnicul trebuie sa fie pe masura fiecarui penitent. Aici, in scaunul de duhovnicie, “preotul are putere cat Dumnezeu. Nu s-a spus ingerilor , ci oamenilor : ,,oricate veti lega pe pamint vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamint vor fi dezlegate si in cer”(Mt.18, 18). Au si stapanitorii pamantului puterea de a lega, dar leaga numai trupurile. Puterea de a lega a preotilor, insa, leaga sufletele si strabate cerurile; Dumnezeu intareste sus in ceruri cele facute de preoti jos pe pamant; Stapanul intareste hotararea data de robi”.
Convorbirea cu un duhovnic este intotdeauna sacaramentala. Fiecare parinte duhovnic, este imaginea vie a lui Hristos, iar ucenicul este dator sa-l asculte si sa-l respecte. in scaunul duhovnicesc preotul este model, nu legislator. Canoanele pe care se intemeiaza preotul sunt orientative, ele putand fi atenuate, aplicandu-se la cazuri concrete, diferite unele de altele. Cu unii preotul le aplica in litera, cu altii in spirit, pentru unii ele fiind neanduplecate iar pentru altii mai blande. Duhovnicul are puterea sa aprecieze.
De duhovnic nu se poate lipsii nimeni. Iata ce scria, in acest sens, Calist si Ignatie Xanthopol : ,,Se va hotari cineva sa porneasca pe drumul ce i se deschide in fata, daca nu l-a cunoscut din cercare, fara un povatuitor neinselator. Nu se va porni cineva pe talazurile marii, lipsit de un carmaci priceput…
