Proba de audit reprezinta intreaga informatie utilizata de catre auditor pentru a ajunge la concluziile pe care se bazeaza opinia sa, continand atat informatii preluate din contabilitate si care au stat la baza intocmirii situatiilor financiare (operatiuni/tranzactii, balantele de verificare) cat si alte informatii relevante in legatura cu acestea.
Probele de audit si procedurile de culegere a acestora sunt reglementate de standardele ISA 500 si ISA 501, ISA 505, ISA 520 si/sau ISA 530.
O buna intelegere a caracteristicilor probelor de audit (natura, gradul de adecvare, suficienta, evaluarea) reprezinta un important instrument conceptual atat pentru auditorii financiari cat si pentru profesionistii contabili in general.
Natura probelor de audit
In functie de natura lor, probele de audit pot fi
- probe obtinute pe baza documentelor contabile (facturi, contracte, jurnale, documente de calcul al modului de alocare a costurilor, etc.) prin aplicarea diferitelor proceduri de audit.
- probe obtinute din alte surse. (angajamente de audit anterioare, proceduri impuse de sistemele de control al calitatii, etc.).
Gradul de adecvare a probelor de audit
Gradul de adecvare a probelor de audit da in fapt masura calitatii acestora, astfel, probele de audit, indiferent de forma lor, sunt considerate ca fiind adecvate atunci cand ele ofera informatii ce sunt si relevante şi credibile.
