Anii 90 reprezinta primul deceniu in care companiile nationale din intreaga lume trebuie sa inceapa a-si forma o viziune globala. Timpul si distantele se scurteaza cu repeziciune, odata cu aparitia comunicatiilor, a transporturilor si a fluxurilor financiare ultrarapide.
Produse perfectionate in anumite tari - cum sunt portofelele Gucci, stilourile Monte Blanc, hamburgerii McDonald’s, specialitatea culinara japoneza numita sushi, costumele Pierre Cardin, automobilele germane BMW - sunt foarte bine primite in alte tari. De aceea, n-ar trebui sa ne miram cand auzim de un om de afaceri german, purtand un costum italian, intalnindu-se cu un prieten din Anglia la un restaurant japonez, care se intoarce mai tarziu acasa, unde bea o vodca ruseasca si vizioneaza serialul “Dallas" la televizor. Ia nastere, astfel, piata de cumparare globala.
intr-adevar, numeroase companii au dus, decenii intregi, o politica de marketing international. Nestle, Shell, Bayer, Toshiba si alte companii multinationale sunt familiare majoritatii consumatorilor din intreaga lume. Prezentul, insa, este caracterizat prin inasprirea concurentei globale. Societati nationale, care in trecut nu s-ar fi gandit niciodata la concurenta din partea companiilor straine, se trezesc pe neasteptate cu acestea in curtea proprie, ca musafiri nepoftiti. Titlurile ziarelor instiinteaza zilnic despre victoriile obtinute de firmele nipone asupra producatorilor americani de bunuri electrocasnice, motociclete, masini de copiat, aparate de fotografiat si ceasuri, despre castigurile aduse de importurile de automobile japoneze, germane, suedeze si coreene pe piata americana, despre ofensiva plina de succes a firmei franceze Bic asupra renumitei Gillette, despre avantajele detinute de Nestle pe piata cafelei si a dulciurilor, ca si despre pierderile inregistrate de importurile de produse textile si de incaltaminte din tarile lumii a treia.
Nume ca Sony, Honda, Nestle, Perrier, Mercedes-Benz si Volkswagen sunt astazi pe buzele tuturor. Americanii se plang ca tocmai acestea sunt gata sa cumpere o intreaga America: japonezii achizitioneaza Centrul Rockefeller si terenurile din Hawai, arabii cladirile care adapostesc birouri in Manhattan, ca sa nu mai amintim de oferta unul seic saudit de a cumpara orasul Alamo pentru fiul sau.
