Din timpurile cele mai indepartate, toate societatile s-au confruntat cu fenomenul saraciei, dar in ultimele decenii acest flagel a devenit tot mai acut. Odata cu cronicizarea saraciei au aparut si preocupari ale diferitelor guverne in combaterea sa.
Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, saracia a regresat destul de mult; in tarile industrializate, treizeci de ani de prosperitate au facut sa se creada ca acest flagel era pe cale de disparitie. Dar odata cu declansarea crizei economice mondiale, fenomenul noii saraciri a gasit un teren propice de dezvoltare.
Este unanim recunoscut faptul ca saracia este larg raspandita astazi in intreaga lume si constituie problema majora a societatii noastre. De aceea, lupta impotriva diferitelor manifestari ale saraciei ar trebui sa fie pentru fiecare dintre noi o miza esentiala pentru viitor.
Interesul pentru studiul saraciei izvoraste din convingerea tot mai mare a specialistilor in probleme economice ca saracia nu este doar o consecinta, ci este o premisa mai mult sau mai putin defavorabila a cresterii economice. De aceea, scopul dezvoltarii nu este numai cresterea productiei, ci modificarea repartitiei acestei productii in asa fel incat, prin aceasta, sa se amelioreze conditiile de viata ale indivizilor din cadrul societatii.
Definirea cat mai exacta a saraciei are o importanta covarsitoare atat pentru cunoasterea proportiilor sale, a cauzelor si fenomenelor care o genereaza, cat si pentru stabilirea masurilor de combatere. In acest sens, o buna definire a saraciei conditioneaza nu numai inaltimea pragului de saracie, deci proportia populatiei sarace, dar si cresterea economica.
