Este cea mai raspandita tehnologie de telecomunicatii, bazata pe standarde bine definite, pentru transportul de date, video si voce la viteze foarte inalte si se utilizeaza de obicei in arterele principale ale retelelor (backbone). ATM a capatat o raspandire larga din cauza flexibilitatii inalte de sustinere a unei game largi de tehnologii, cum ar fi Frame Relay, IP, DSL si altele. Tehnologia ATM se poate folosi pentru interconectarea nodurilor, iar in anumite cazuri si pentru conectarea clientilor.
ATM este o tehnologie de comutare a celulelor (de aceea ea se mai numeste uneori (Cell Relay) si de multiplexare, ceea ce combina avantajele comutarii de circuite (viteza garantata si intarziere constanta) si pe cele ale comutarii de pachete (flexibilitate si eficienta in caz de trafic discontinuu). La intrarea in comutatoarele din reteaua ATM toate datele se despart in portiuni de 48 octeti, carora li se adauga 5 octeti de antet care contine date de serviciu. Astfel se formeaza celule ATM de 53 octeti, care se transmit prin retea. La iesire din retea antetele se arunca si datele ajung la destinatie sub forma initiala. Tehnologia ATM permite utilizarea unei largimi de banda de la cativa megabiti pe secunda pana la zeci de gigabiti pe secunda.
ATM se defineste un mod de transfer asincron, pentru a-l deosebi de alte tehnologii sincrone, cum ar fi TDM (Time Division Multiplexing). in cazul TDM fiecarui utilizator i se atribuie un anumit interval de timp, care ii apartine si in care nu poate transmite nimeni altul. Daca o statie are de transmis mai multe date, ea poate transmite doar in intervalul de timp rezervat ei, chiar daca alta statie nu are nimic de transmis in acelasi interval de timp, si ale carei intervale raman neutilizate. in cazul ATM, intervalele de timp sunt disponibile la cerere in dependenta de trafic, iar selectarea destinatiei se efectueaza prin descifrarea adreselor cuprinse in fiecare celula de informatie ATM.
