Prima (atit ca importanta, cit si sub aspect cronologic) dintre disciplinele mentionate in titlu este psihoterapia. Pe baza psihoterapiei s au dezvoltat si celelalte discipline ale psihanalizei. Psihoterapia este prima pentru ca, pe baza descoperirilor permise de ea, a fost construit intreg domeniul.
Psihanaliza este o disciplina factuala, bazata pe experienta clinica; asadar, nu este o filosofie, o religie, o disciplina speculativa. (Pornind de la fapte, in perioada comunista una din acuzatiile aduse psihanalizei a fost aceea de a fi o disciplina filosofica, inspirata din Schoppenhauer si Nietzche.)
Caracteristicile psihanalizei ca psihoterapie
1. Psihanaliza nu este o terapie simptomala. Ea nu urmareste in mod programatic vindecarea in sens medical, adica disparitia simptomelor. Şi atunci, daca nu vindeca, ce face? Din punct de vedere istoric, pentru ca psihanaliza a fost inventata de medici, la inceput ea a avut aceasta orientare: a face ca simptomele nevrotice sa dispara. Desi la inceputuri psihanaliza a fost orientata spre vindecarea simptomelor, ulterior a evoluat in alta directie si a devenit o psihoterapie care vizeaza intreaga personalitate, fundamentele personalitatii, vindecarea fiind o consecinta a restructurarii fundamentelor personalitatii. Aceasta prima particularitate a psihanalizei explica si alte particularitati.
2. Psihanaliza este o psihoterapie lunga. Astazi, cind in lume exista foarte multe psihoterapii scurte, psihanaliza este o psihoterapie de durata (de ordinul anilor), ceea ce presupune investitii mari, de timp dar si financiare. Psihanaliza este o psihoterapie de durata pentru ca isi propune modificarea personalitatii astfel incit simptomele sa nu mai poata aparea. in termeni medicali, psihanaliza este orientata mai curind profilactic decit spre vindecarea simptomelor.
3. Psihanaliza este o terapie cauzala. Ea cauta acele cauze care stau la baza simptomelor si isi propune sa actioneze asupra cauzelor pentru a le inlatura si pentru a inlatura, o data cu ele, si simptomele.
4. Psihanaliza este o psihoterapie non directiva. Spre deosebire de celelalte psihoterapii, psihanalistul nu incearca sa influenteze in vreun sens, prin personalitatea sa si prin valorile proprii, personalitatea pacientului.
Psihanaliza isi propune sa l ajute pe pacient sa si descopere adevaratul sine, sa i permita astfel o viata in care sa traiasca in conformitate cu posibilitatile si necesitatile sale adevarate. Pentru a realiza aceste scopuri, care par foarte ambitioase, psihanaliza utilizeaza tehnici specifice care o individualizeaza in raport cu celelalte psihoterapii.
Pentru psihanaliza clasica, principalul instrument tehnic era interpretarea: demersul prin care psihanalistul ii comunica pacientului (clientului) sensul inconstient al simptomelor, viselor, comportamentelor sau asociatiilor pacientului. Ca urmare, efectul terapeutic se obtinea, in general, prin constientizarea aspectelor inconstiente ale psihicului pacientului, aspecte care erau, cel putin in parte, patogene.
in psihanaliza contemporana, fara a se renunta la interpretare (care ramine in continuare un instrument important), accentul s a deplasat asupra relatiei umane dintre psihanalist si pacient, adica, in termeni tehnici, raportul dintre transfer si contratransfer. Transferul este un fenomen psihic universal (intilnit in toate relatiile umane), fenomen descoperit si teoretizat in psihanali ... mportante din mediul sau familial si extinse la mediul extra familial apropiat. Asadar, in terapia psihanalitica, pacientul transfera asupra analistului sentimentele avute fata de parinti, frai, surori, astfel incit in psihanaliza se creeaza posibilitatea pentru o retraire, prescurtata si corectiva, a vietii.
