Chestionare nonverbale de personalitate
NPQ si FF NPQ
Istoria chestionarelor nonverbale de personalitate incepe in 1979, cand au fost desenati pentru un studiu al lui Paunonen & Jackson, prin care cei doi au intentionat sa testeze ipoteza similaritatii semantice.
Ipoteza similaritatii semantice considera ca atat auto-evaluarile cat si evaluarile de personalitate facute de observatori externi de fapt reflecta doar structuri comune si regularitati in limbajul folosit de noi pentru a face descrieri de personalitate (D’Andrade, 1974; Shweder, 1975). Cu alte cuvinte, indivizii umani tind sa descrie caracteristicile de personalitate auto sau heteroatribuite, fara a avea o cunoastere reala a tendintelor comportamentale ale persoanei evaluate, ci avand doar o buna cunoastere la nivel semantic cu privire acele cuvinte (fie ele trasaturi sau tendinte comportamentale) care apar impreuna atunci cand se descrie in general felul de a fi al unei persoane. Asadar, nu stim cu adevarat cum sa descriem o persoana, dar stim ca, daca putem sa ii atribuim o anumita trasatura, un numar de alte trasaturi vor apare in mod natural, evident, si ele, ca fiind asociate.
