Psihologia educatiei este o ramura aplicativa a psihologiei. Sunt utilizate teorii, metode si instrumente, rezultate stiintifice, pentru descifrarea implicatiilor psihologice ale activitatii instructiv-educative (Woolfolk, 2004). in ciuda sutelor de mii de ore dedicate de specialisti cercetarii, discutiilor generate de argumentele pro si contra legate de diverse fenomene din practica scolara, raman totusi intrebari ale caror raspunsuri nu s-au gasit cu certitudine.



Dificultatea este datorata in parte complexitatii extraordinare a obiectului de studiu al psihologiei educatiei – dezvoltarea personalitatii fiintei umane in contextul practicii educative. Psihologia educatiei este o disciplina – resursa pentru profesori, oferind sugestii si repere pentru procesul complex de stimulare intelectuala si socio – emotionala a elevilor Cei initiati teoretic vor sti de ce fac ceea ce fac, pana unde pot merge, care sunt riscurile inevitabile. Daca unei solide pregatiri de specialitate i se adauga o buna formatie psihologica si pedagogica, marja de libertate a exprimarii profesionale va creste semnificativ.

Orice manifestare psihica – chiar si in mediul normativ, cum este cel scolar – este totdeauna caracterizata de unicitate, necesitand o tratare individualizata, diferentieri nuantate. „Profesorul trebuie sa considere generalizarile extrase din bibliografia cercetarii ca ipoteze susceptibile de modificare, prelucrare si extindere, pentru a fi adaptate la conditiile concrete” (Ausubel si Robinson, 1981, 45).