Din punct de vedere etimologic, cuvantul psihologie provine din greaca : psyche = suflet + logos = stiinta, cunoastere etc. Elementele definitorii ale psihologiei ca stiinta sunt: a) obiectul/domeniul de studio. b) metode de cercetare. c) legi/legitati, principii, explicatii teoretice. La acestea se adauga si aplicarea practica a rezultatelor cunoasterii stiintifice.
Tinand cont de faptul ca definitia unei stiinte trebuie sa cuprinda, fie si intr-o formulare generala, informatii referitoare la obiectul de studiu, la metode si legi, putem defini psihologia ca fiind stiinta care studiaza psihicul (procesele, mecanismele si insusirile psihice) cu ajutorul unui ansamblu de metode obiective in vederea desprinderii legilor lui de functionare cu scopul cunoasterii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.
In evolutia cunoasterii psihologice distingem 3 etape :
a) etapa prestiintifica.
b) etapa filosofica.
c) etapa stiintifica.
a) ETAPA PRESTIINTIFICA
Ca forma de cunoastere practica, cunoasterea psihologica a aparut odata cu aparitia omului si a primelor colectivitati umane. Aceasta forma de cunoastere psihologica inzvorata din necesitati practice, era insa o cunoastere nestiintifica, asadar empirica.
b) ETAPA FILOSOFICA
Incepe odata cu constituirea marilor sisteme filosofice in Antichitatea tarzie si dureaza pana in 1879. In aceasta perioada, o serie de mari ganditori ai Antichitatii au manifestat interes pentru cunoasterea si explicarea vietii sufletesti.
Psihologia era, asadar, parte integranta a filosofiei.
Desi, in aceasta perioada cunoasterea psihologica dobandeste un caracter mai sistematizat si mai logic argumentat, ea ramane inca o cunoastere nestiintifica, speculativa,
