Psihopedagogia jocului

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 16:59 history_edu nectaria kefalas
Psihopedagogia jocului





TEMA I. JOCUL - DOMINANTA A VARSTEI PRESCOLARE



Studiile moderne de psihologia dezvoltarii, pedagogie prescolara si scolara, psihosociologie, care abordeaza problematica jocului din perspective variate si care au adus contributii valoroase pentru intelegerea valentelor complexe ale conduitei ludice admit in unanimitate si sustin cu argumente specifice faptul ca in copilaria mica si mijlocie jocul constituie tipul fundamental de activitate, adica forma de activitate care sustine in cel mai inalt grad dezvoltarea psihica, prin antrenarea psihomotorie, senzoriala, intelectuala si afectiva. (Claparède, E., 1924; Chateau, J., 1967, Piaget, J., 1973, Vâgotski, L.S., 1971, Huizinga, J. 1970, Rosca, Al., Chircev, A., 1962, Schiopu, U., 1970 s.a.).

Recunoasterea unanima a valentelor formative ale jocului se continua in planul teoriei pedagogice cu stabilirea modalitatilor didactice optime de valorificare a acestui potential, dar si cu incercarea de recuperare a dimensiunii ludice a fenomenului educational (Stan, C., 2000). in pedagogia si practica educationala prescolara s-au facut pasi importanti in acest sens. Acestia s-au materializat intr-o repetata afirmare in documentele scolare a obligativitatii preponderentei jocului ca forma de organizare a activitatilor instructiv-formative si metoda de atingere a finalitatilor (Metodologia de aplicare a planului pentru invatamântul prescolar, paragr. 11, 12, Ghidul de aplicare a programei, 2000, pg. 20, 25, Regulamentul de organizare si functionare a invatamântului prescolar, Art. 44). Demersuri sustinute, teoretice si practice s-au facut si in sensul anularii mentalitatii, din pacate inca prezenta la unele cadre didactice si parinti ai copiilor prescolari, conform careia jocul ar fi doar o activitate de recreere, o activitate ce in gradinita trebuie apreciata numai prin prisma a ceea ce copilul a invatat in urma ei sau o activitate ce isi gaseste utilitatea in afara gradinitei, mai ales in familie (vezi: Paun, E., Molan, V., Iucu, R., 2002, pg.22-23), prin explicitarea naturii jocului la vârstele mici si prin instrumentarea metodologica a cadrelor didactice.

Analiza care urmeaza privind jocul si conduita ludica se inscrie in aceeasi directie a unei pledoarii pentru exploatarea la maxim in procesul educational din gradinita a valentelor formative ale acestui tip de activitate umana.