Pot fi evidentiate trei atitudini posibile fata de risc: 1) Preferinta fata de risc. in acest caz, se presupune ca persoana care are o asemenea atitudine fata de risc, intr-o investitie apreciaza, in primul rand, riscul acesteia. Deci daca va avea de ales intre doua investitii cu aceeasi profitabilitate, dar cu o probabilitate de producere a profitului diferita, persoana cu preferinta fata de risc va alege investitia mai riscanta (mai incerta).
2) Neutralitatea fata de risc. in acest caz se presupune ca persoana cu o asemenea atitudine fata de risc, la alegerea intre doua variante posibile de investire, va lua in calcul doar marimea profitului scontat, fara a acorda atentie asupra riscurilor posibile.
3) Aversiunea fata de risc. in astfel de caz, alegerea din doua variante de investire cu aceeasi suma a profitului scontat se va face in folosul investitiei mai putin riscante. Adica, persoana cu o asemenea atitudine fata de risc, in momentul luarii deciziei privind investirea, va lua in calcul ambii factori, atat marimea profitului scontat, cat si probabilitatea producerii acestuia.
In comportamentul economic al sau, orice banca trebuie sa adopte aversiunea fata de risc.
Riscul de creditare exprima posibilitatea ca imprumutatii (sau emitentii de titluri) sa nu-si onoreze obligatiile la scadenta.
Riscul de credit poate fi definit ca probabilitatea ca creditul, dobanda sau ambele sa nu fie rambursate la scadenta integral sau partial. De asemenea riscul de credit poate fi redat ca probabilitatea faptului ca costul unei parti a activelor bancii ce este reprezentata de suma creditelor acordate se micsoreaza sau va fi adusa la zero.
Comportamentul unei banci trebuie sa se bazeze pe urmatoarea strategie: un credit nu se acorda decat daca se poate estima ca probabilitatea rambursarii o depaseste pe cea a nerambursarii.
