Cu exceptia unor terenuri greu accesibile sau extrem de neprielnice pentru viata si a oceanului planetar, mediul inconjurator, peste tot pe Terra, reprezinta un mediu modificat antropic.

De la aparitia sa omul a incercat sa modifice mediul natural in sensul dorit de el, pentru a-si asigura protectie, hrana, caldura, pe scurt, supravietuirea si dezvoltarea (Visan et al., 2000). La inceput interventia antropica a fost cat se poate de neglijabila, in primul rand datorita numarului redus al locuitorilor planetei, insa cu timpul efectele s-au amplificat.

In neolitic (7000-8000 de ani i.Hr.) s-a inregistrat prima mare explozie demografica.



Populatia a inceput sa se ocupe intr-o masura tot mai mare de domesticirea si cresterea animalelor, de cultura plantelor, drept pentru care suprafete tot mai intinse de padure au fost transformate, fie prin defrisari, fie prin incendieri, in terenuri agricole. Situatia aceasta a continuat si in antichitate, cand, din cauza eroziunii, au inceput sa fie scoase din circuitul agricol suprafete insemnate.

Din secolul al XVIII-lea, industrializarea a contribuit si la o mai mare deteriorare a mediului, datorita exploatarii resurselor naturale, urbanizarii, constructiilor hidrotehnice, extinderii cailor de comunicatii, ca urmare a unei sustinute cresteri demografice.

Drept urmare, in ultimii 300 de ani activitatile antropice au modificat profund peisajul geografic. Impactul omului asupra reliefului a survenit in urma urmatoarelor activitati: constructia de adaposturi si asezari, practicarea agriculturii, activitati forestiere, miniere, urbanizare, constructia de cai de comunicatii, constructii hidrotehnice.