Din momentul constituirii sale, consemnata intr-un act politico-juridic adoptat de un organism reprezentativ la nivel national (Congres, Parlament, Dieta, Adunare Nationala etc.), statul capata automat personalitate juridica. Actul politico-juridic prin care se consemneaza aparitia unui nou stat, poate fi declaratie (de exemplu, Declaratia de independenta a S.U.A.), constitutie, tratat, pact sau chiar numai o lege (Legea nr. 363/1947 pentru constituirea statului roman in Republica Populara Romana) ori acord (Acordul austro-ungar din 17 februarie 1867, in urma caruia s-a format Imperiul Austro-Ungar).

- in general, momentului constituirii unui stat ii urmeaza recunoasterea acestuia pe plan international, de catre alte state, aderarea sa la organizatii internationale. Recunoasterea internationala a unui stat nu are insa efecte juridice in ceea ce priveste calitatea de subiect de drept constitutional a acestuia, deoarece personalitatea sa juridica este conferita printr-un act politic sau juridic intern care este, de fapt, o manifestare de vointa suverana a poporului.



- Rolul statului consta, in principiu, in asigurarea si apararea, prin mijloace prevazute in constitutie si in celelalte legi, a interesului general, a interesului public sau a Binelui comun.
- Trebuie facuta, insa, precizarea ca notiunea de „interese sociale generale”, sinonima cu cea de „bine comun”, „interese nationale fundamentale” etc., poate avea un inteles diferit de la un stat la altul si in cadrul aceluiasi stat, de la o etapa la alta a dezvoltarii acestuia. Continutul notiunii de „interese sociale generale” depinde de conditiile social-istorice ale unui stat, de raporturile intre fortele politice angrenate in procesul de conducere sociala, de caracterul regimului politic, de raporturile intre guvernanti si guvernati, de pozitia internationala a statului respectiv s.a.

- in principiu, interesul general reprezinta suma sau sinteza calitativa a intereselor politice, economice, religioase, etnice sau nationale privite in integritatea lor.