Abordarea organizarii contabilitatii se sprijina pe doua coordonate: monism sau dualism contabil si raportul contabilitate-fiscalitate. In contabilitate, situatiile financiare se intocmesc, de regula, la un interval de un an calendaristic. Aceasta perioada contabila se numeste exercitiu financiar. Exercitiul financiar incepe la 1 ianuarie si de incheie la 31 decembrie. Exceptie se poate face in primul an si in ultimul an de activitate.



In functie de cele doua criterii de clasificare a cheltuielilor aferente activitatii de exploatare ale intreprinderii dupa natura si destinatia acestora, intalnim doua sisteme contabile: monism si dualism. Dupa natura lor, cheltuielile pot fi delimitate in cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu energia si apa, cheltuieli cu taxele postale si telecomunicatiile, cheltuieli cu chiriile, cheltuieli cu amortizarea utilitatilor etc. Aceasta clasificare mai este denumita si pe elemente primare de cheltuieli.

Delimitarea cheltuielilor in functie de destinatia acestora (functiile intreprinderii) pornind de la identificarea tipului de activitate pentru care se fac cheltuielile respective (activitate de productie, de administratie, de distributie etc.) fiind deliitate in cheltuieli de productie, cheltuieli de administratie, desfacere etc. In cazul unui sistem contabil monist (cu un singur circuit contabil), cheltuielile sunt delimitate dupa destinatia lor, aceasta delimitare fiind utilizata atat pentru inregistrarea in contabilitate, cat si pentru calculul costului de productie (fiind luate in consideratie doar cheltuielile aferente activitatii de productie, in functie de caracterul direct sau indirect al cheltuielilor).