Sistemul bancar din Romania s-a constituit odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei (1880). Apoi au aparut banci mari si mijlocii avand capitaluri importante si posibilitatile de obtinere a creditelor, atat de la B.N.R, cat si de la mari banci din strainatate.
In perioada interbelica, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a patrunderii capitalului strain. Au aparut astfel Banca Italo - Romana , Anglo – Romana, Franco – Romana , etc.
Dupa al doilea razboi mondial au aparut banci cu capital de stat care mobilizau mijloacele banesti disponibile din economia nationala si le dirijau sub forma de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.
Structura sistemului bancar romanesc inainte de 1990 era in mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrala si de Est, totusi in anumite privinte era mai rigida si a avut un rol pasiv in economie. Sistemul bancar romanesc dinainte de reforma consta din Banca Nationala a Romaniei, care juca rolul atat de Banca Centrala cat si comerciala si din Bancile specializate pentru investitii , comert exterior, agricultura si economii.
Dupa 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, in sensul ca resimte cel mai puternic socurile induse in economie. Sistemul bancar romanesc, desi afectat de falimentul catorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai buna evolutie, prestatia Bancii Nationale influentand hotarator atat bancile comerciale cat si evolutia economiei in ansamblu .
