La sfarsitul anilor ’40, Molotov anunta: Sarcina educatiei politice a poporului nu poate fi realizata de orice stat. Cand statele fasciste au incercat acest lucru, nu au reusit nimic altceva decat oprimarea vietii spirituale si a drepturilor acestuia. Partidul poarta principala responsabilitate privind educatia politica a poporului din tara noastra. Alaturi de partid trebuiau sa se afle si mesterii culturii, inginerii sufletului oamenilor precum si alti reprezentanti ai intelighentiei.

Imediat dupa razboi, la nivelul elitei politice si culturale din URSS au inceput un sir de discutii privind „problemele“ si „bazele“ psihologiei, filosofiei, darwinismului, geneticii, fiziologiei, lingvisticii si economiei politice. intr-o serie de domenii, aceste discutii aveau ca baza de pornire ultimele din cele doua lucrari ale lui Stalin, Marxismul si problemele lingivisticii si Problemele economice ale socialismului in URSS.



Jdanovscina. incepand cu 1946, autoritatile sovietice au initiat o campanie pentru reinstaurarea controlului acestora — diminuat in timpul razboiului — asupra vietii intelectuale a tarii. Astfel, autoritatile au luat pozitie impotriva oricarei forme de creatie intelectuala, unde putea fi sesizate asa-numitele influente de peste granita, decadenta occidentala, individualismul mic burghez, particularismul antirus, arta pentru arta.

Aceasta campanie a fost initiata si condusa personal de catre A. Jdanov, de aici si denumirea de jdanovscina. Campania a continuat, cu si mai multa duritate, si dupa moartea acestuia, in 1948, pana in 1953. Motivul care s-a aflat la baza acestor demersuri impotriva intelighentiei, a fost problemele economice si foametea din 1946, cu care URSS s-a confruntat.