In perioada interbelica - 1918-1938 - Romania a traversat mai multe etape: a) 1919-1922 - etapa caracterizata prin resimtirea distrugerilor provocate de Primul Razboi Mondial; b) 1922-1928 - perioada dezvoltarii relative, cand Romania isi reface potentialul economic, productia industriala si agrara creste treptat si se incheie procesul de unificare in plan politic si economic; c) 1929-1933 - marea criza economica caracterizata prin inflatie, somaj, pauperizare; d) 1934-1938 - perioada relansarii economice a Romaniei datorita politicii protectioniste si a interventiei statului in economie. in 1938 Romania a atins punctul maxim al evolutiei sale.

Romania a fost in perioada interbelica o tara mediu dezvoltata, o tara in care ramura de baza era agricultura iar industria era in ascensiune. Societatea romaneasca a fost si acum o societate a contrastelor, existand o mare diferenta intre mediul urban unde locuiau cam 18% din totalul locuitori si cel rural.



Prefacerile, avantul, progresele Romaniei in perioada interbelica s-au datorat desavarsirii statului national Romania Mare, ceea ce a sporit potentialul uman si material al tarii.

Realizarea unirii celei mari la 1 decembrie 1918 a facut din Romania una din marile tari ale Europei. Suprafata ei a crescut de la 137.000 kmp la 295.049 kmp, fiind a noua tara ca suprafata in Europa. Populatia tarii a ajuns la aproximativ 18 mil. locuitori, din care circa 72% erau romani, iar 28% minoritati : maghiari, germani, evrei, urcrainieni, sarbi, croati, tigani, etc. Minoritatilor li s-au asigurat drepturi egale cu ale populatiei majoritare, drepturi consfiintite prin decretele-lege din 1918, 1919, prin Constitutia din 1923, Legea Invatamantului 1924 si 1928 si prin Legea Electorala 1926. Pentru integrarea si solutionarea problemei minoritatilor nationale, imediat dupa Primul Razboi Mondial in Romania s-a infiintat un subsecretariat de stat pentru minoritati.