Una dintre conditiile comunicarii productive o constituie insusirea unui pachet de concepte si definitii acceptate de toti membrii grupului in vartejul cvasi-sinonimiilor si al multiplicarii conotatiilor, intretinut de o dubla sustinere, aceea a unei reale nuantari a faptelor, dar side o complicata ratiune academica a teoriei subtilului, o lamurire transanta a continutului unor termeni este dificila si riscanta.
1.1. Regiunea
Aparut la geografi la inceputul secolului 1XX, conceptul de "regiune" urmeaza sa evolueze foarte rapid. Astazi, definitiile si dimensiunile propuse nu sunt lipsite de ambiguitate, dar se pot recunoaste, totusi, cateva sintagme intrate in limbajul specific al analizei regionale al caror continut este oarecum clar si acceptat. Nu ne vom lasa tentati de caruselul enunturilor, teoriilor si definitiilor demonstrate care au marcat acest culoar de analiza de-a lungul acestui secol pentru a face o istorie a subiectului "despre regiune". Diversitatea criteriilor, a argumentelor si rezultatelor privind regiunea a aliniat la startul cercetarii si al elaborarii teoriilor o impresionanta adunare de capacitati intelectuale diverse, ca intr-un maraton de masa, la sfarsitul caruia doar cateva nume au finalizat demersul cu rezultate reper pentru competitiile viitoare. Multe lucrari asupra regiunii nu reusesc sa depaseasca faza descrierii aleatorii a unei istorii stufoase a clasificarii regiunilor pentru ca apoi, raliindu-se partizan unei linii apropiate de formatia autorului, sa incerce sa scoata in evidenta intaietatea domeniului sau in fata celorlalte.Aprioric si detasat de orice cliseu de reprezentare a regiunii, putem sa acceptam ca regiunea are o componenta materiala, decupajul teritorial, pe care se proiecteaza componenta relationala, a competentelor institutionale, intr-o indisociabila manifestare.
Luand in considerare calitatea publica a segmentului de receptori caruia se adreseaza cu precadere randurile urmatoare, si fara sa ne contrazicem afirmatiile anterioare, ne vom ralia, totusi, unei anumite clasificari a regiunilor, ca reper si nu ca dogma, pentru a avansa in parcurgerea temei propuse.
Clasificarea propusa de Philippe Aydalot (1), in 1985, ar putea fi socotita ingerabila in numeroase opinii, prin subtilitatea formularii. Asadar, se poate analiza regiunea ca: regiune omogena, polarizata sau regiune plan.
Regiunea omogena are la baza gruparii unitatilor teritoriale relativa identitate de parametri economici, care sunt in ultima instanta reflexia vocatiilor naturale ale teritoriului, sau cel putin a acelor factori care, direct sau indirect, poarta amprenta cadrului natural. Spre exemplificare, se vorbeste de regiuni sarace sau bogate, de regiuni industriale, agricole sau turistice etc.
Regiunea polarizata este definita de ansamblul punctelor legate de un pol unic, de exemplu campul de polarizare a unei metropole, teritoriul de influenta a unui complex industrial putand determina ansambluri regionale.
Regiunea plan este spatiul ale carui componente se supun aceluiasi plan, plan regional sau al unei unitati economice dominante.
