Stres = reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori – agenti stresori – de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica) (Selye). O definitie sintetica actuala a “stresului general” este cea data de A von Eiff: reactia psiho-fizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare – datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul – un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.



Lazarus si Folkman definesc stresul drept un efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.

Stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor organismului) in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansanti (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic “de amenintare”, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sau anticipati ca atare de subiect). Alteori agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva – eustres sau negativa – distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire etc) si volitionale.