Omul nu traieste izolat. El poate participa mai mult sau mai putin la viata si activitatea unui ansamblu de persoane – colectivitate, comunitate, grup (se viziteaza mai des sau mai rar cu vecinii, rudele, prietenii, primeste sau nu oaspeti, participa la viata asociativa sau nu, candideaza sau nu pentru o functie publica etc.), dar apartine unui sau mai multor ansambluri de persoane (etnice, regionale, profesionale, confesionale etc.). Un ansamblu de persoane traieste intr-un spatiu social, intr-un context, ocupa o pozitie in raport cu alte ansambluri de oameni, in raport cu institutiile, se ghideaza dupa anumite valori, norme, respecta anumite reguli.



Grupul social nu este insa doar ansamblarea, adunarea, suma mai multor oameni. Traind intr-un spatiu social, intr-un context, avand o pozitie determinata in raport cu altele, ghidandu-se dupa anumite valori, norme, reguli, un ansamblu de persoane ajunge sa aiba strategii de subzistenta, de mentinere, de (re)producere etc. Nimeni nu vede “grupul”, fiindca este un construct social, un model construit de catre sociologi. insa iubirea, respectul de sine si de celalalt, ura sau/si deschiderea sufleteasca, constiinta colectiva sau lipsa ei, grija pentru celalalt sau indiferenta fata de el, schimburile reale sau fictive de cuvinte, idei, bunuri, servicii, apar cu claritate numai intr-un grup.

Principiul si finalitatea sociologiei – spunea M. Mauss (Sociologie et anthopologie, PUF, Paris, 1958) – este studiul grupului si comportamentul sau ca intreg. Aceasta totalitate vie, activa predomina asupra faptelor particulare, le da orientare si structura, arata J. Duvignaud (Introduction a la sociologie, Gallimard, Paris, 1966). Ar fi importanta cunoasterea istoriei – a constituirii si devenirii grupului – dar aceasta intreprindere poate fi acuzata de “pacatul voluntarismului si plecaciunii in fata vorbelor oamenilor mari", considera N. Elias.