Suport de curs Drept administrativ

label Cursuri autorenew 2025-09-29, 17:00 history_edu niculae neagu
Functia executiva a statului se realizeaza prin organele administratiei publice si a serviciilor publice, care cuprind functiile publice, deci competentele, atributiile si responsabilitatile speciale si exclusive, stabilite doar prin lege, necesare realizarii intereselor generale ale societatii;

Aceste autoritati indeplinesc functii de autoritate publica, de drept public, ce implica exercitiul autoritatii de stat, prin intermediul persoanelor ce le ocupa - functionarii publici – care detin drepturi si obligatii cu caracter etic si moral, scrise sau nescrise, circumscrise notiunii de etica a profesiei de functionar public;

Datoria esentiala a functionarului public este servirea interesului public; obligatiile sale etice si morale decurg din scopul exercitarii functiei publice: slujirea societatii si a cetatenilor; respectarea lor capata dimensiuni stricte, ale caror consecinte, urmare ignorarii, respectarii sau a nerespectarii lor, se plaseaza in cadrul elementelor de raspundere disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz;

Obligatiile functionarului public, unele cu valoare de principii, au fost sanctionate prin lege sub forma unor indatoriri, denumite norme de conduita; ele sunt obligatorii, intrucat asigura buna functionare a autoritatilor publice, cresterea calitatii, eficientei si eficacitatii serviciului public, mai buna administrare a interesului public, eliminarea birocratiei si a coruptiei din administratia publica.

1.2. Principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarului public
1.2.1. Probitatea: defineste corectitudinea, indeplinirea corecta si completa a atributiilor profesionale,de serviciu; Functionarul public poate indeplini functia cat timp intelege ca acea functie, cu responsabilitatile si puterile ei, reprezinta o indatorire sfanta pentru el ; orice exceptii, motivatii sau criterii invocate pentru a justifica neindeplinirii acesteia reprezinta lipsa de probitate;

1.2.2. Demnitatea: deriva, ca sens si continut, din sintagma functie publica, in sensul de reprezentare a unui organ al statului in relatiile cu ceilalti; caracterul public al activitatii, importanta sociala a acesteia si semnificatia posturii de reprezentant al puterii publice ii interzice functionarului public adoptarea oricarui fel de tip comportament, ci doar pe acela care deriva din postura de agent public demn, echilibrat, modest,corect, onest, cinstit si incoruptibil; acest tip de conduita ii interzice sa se comporte ca ceilalti, sa pretinda sau sa accepte avantaje pentru el sau pentru altii; fiind salarizat de catre stat, el trebuie sa manifeste abtinere si ponderare, intrucat moral el se bucura de un prestigiu si de o autoritate, ce nu trebuie intinate prin acte sau gesturi degradante;