Prin stabilirea prin lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale fundamentale si a sanctiunilor aplicabile celor ce savarsesc astfel de fapte, dreptul penal contribuie la apararea acestor valori.

Termenul „drept penal“, asa cum s-a aratat in literatura juridica, este folosit atat pentru a denumi dreptul penal ca ramura a sistemului nostru unitar de drept, cat si stiinta dreptului penal, ca ramura a stiintelor juridice care studiaza aceasta ramura a dreptului. Cele doua notiuni nu se confunda; prima se refera la normele si institutiile dreptului penal, cea de a doua, are in vedere, conceptiile, ideile si teoriile privitoare la dreptul penal, adica doctrina dreptului penal.

Intre dreptul penal si stiinta acestuia exista o stransa legatura in sensul ca normele penale in vigoare reflecta, in principiu, nivelul de dezvoltare al stiintei dreptului penal, astfel ca, studierea dreptului penal ca legislatie nu se poate face decat in lumina doctrinei sale. Pe de alta parte, doctrina dreptului penal tine seama de practica de aplicare a normelor penale (jurisprudenta), se imbogateste cu experienta si concluziile practicii judiciare. In literatura de specialitate dreptul penal ca legislatie este definit diferit.