Dreptul familiei reuneste normele juridice care reglementeaza raporturile personale si cele patrimoniale izvorate din casatorie, rudenie, adoptie, precum si din alte relatii asimilate de lege, sub unele aspecte, relatiilor de familie. Ca ramura de drept, apartenenta sa la dreptul privat este incontestabila. Unele particularitati ale dreptului familiei sunt evidentiate prin aplicarea criteriilor subsidiare de diviziune, precum calitatea subiectelor, caracterul normelor juridice, natura sanctiunilor.
Astfel, subiectele raporturilor de dreptul familiei au o anumita calitate izvorata din raporturile de familie sau din raporturi asimilate acestora, ceea ce – numai cu referire la drepturile personale nepatrimoniale, de altfel precumpanitoare in dreptul familiei – reduce nivelul de abstractizare a continutului unor drepturi subiective, precum dreptul la nume.
Din punct de vedere al caracterului normelor apartinand dreptului familiei, este de semnalat ponderea normelor imperative in defavoarea celor dispozitive, predominante in dreptul civil. Relatiile de familie nu sunt de interes exclusiv privat, astfel ca, de regula, optiunea unei anumite conduite nu este lasata la aprecierea partilor.
