Istoria relatiilor internationale nu se limiteaza la o expunere cronologica a evenimentelor importante din istoria omenirii ci analizeaza cauzele psihologice ale confruntarilor, punand in lumina interesele multiple si interactiunile ascunse; este adevarat ca instrumentul principal de „infaptuire” a relatiilor internationale este diplomatia (ansamblul de mijloace si activitati specifice pe care un stat le pune in slujba politicii sale externe) dar nu exclude si conflictul armat.
Europa este cea care a inventat conceptele de: natiune-stat, suveranitate, securitate, subsidiaritate, echilibru al puterii, etc. ce au dominat relatiile internationale; exemplu - conceptul de echilibru al puterilor a reflectat convingerile tuturor ganditorilor politici importanti ai Iluminismului; in conceptia lor, universul functiona potrivit unor principii rationale care se echilibrau intre ele; scopul separarii puterilor in stat era evitarea despotismului si nu realizarea unei guvernari armonioase, fiecare „ramura” a guvernarii in urmarirea propriilor interese ar stavili excesele, servind prin aceasta binelui comun; aceste idei au fost puse in practica si in relatiile internationale astfel incat s-a crezut ca urmarindu-si propriile obiective, fiecare stat isi aduce contributia la progres, in mod ipotetic (ideal), fiecare garantand pentru bunastarea tuturor.
