Cuvantul „drept” deriva din latinescul directus ceea ce inseamna linie dreapta, rigla, drept. Corespondentul perfect, ideatic al termenului este jus – drept, dreptate, licit. Ca o definitie generala, dreptul reprezinta un ansamblu de norme de conduita sociala cu scopul de a organiza viata intr-o comunitate.
In sens strict tehnic, restrans, dreptul este privit ca o stiinta – ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii. Stiinta care se ocupa cu studiul acestora se numeste stiinta juridica. Uzual insa, termenul de drept desemneaza mai multe sensuri:
a) dreptul obiectiv – totalitatea normelor juridice, adica a regulilor de convietuire sociala instituite in societate. Aceste reguli de comportament impun obligatii, stabilesc si garanteaza drepturi si libertati, ocrotesc interese, recunosc anumite capacitati, aptitudini ale persoanelor si posibilitati ale statului de a ocroti aceste drepturi.
In acest sens, dreptul imbina necesitattea cu libertatea, fiind un factor de coeziune sociala, un motor al coexistentei si garantarii libertatilor si modului de manifestare sociala. b) dreptul pozitiv – acea parte a dreptului obiectiv aflata in vigoare la un moment dat. Reprezinta dreptul aplicabil, obligatoriu, dus la indeplinire la nevoie prin forta publica sau forta coercitiva a statului. c) dreptul subiectiv – reprezinta facultatea, prerogativele, obligatiile ce-i revin unei persoane si posibilitatea de a-si apara impotriva tertilor drepturile lezate.
Suport de curs - teoria generala a dreptului
label
Cursuri
calendar_month
2010-11-16, 00:00
autorenew
2025-09-29, 16:58
history_edu
DAGHIE
