Dictionarele moderne de psihologie contin definitii destul de sumare sau nu contin nici o definitie (ex. Doron & Parot, U. Schiopu) a temperamentului. "Le grand dictionnaire de la psychologie" da urmatoarea definitie: "Stil constitutional de comportament, manifestand o anumita constanta in diferite imprejurari si in decursul timpului" ceea ce este total nesatisfacator, reducand trasaturile la comportamente si introducand ca gen proxim un concept imprecis "Stil constitutional de comportament"(?!?) care nu este definit deloc pe parcursul dictionarului. Faptul ca este "constitutional" si "constant", (CUM) nu precizeaza insa natura temperamentului (adica CE este el). in text este sugerata natura emotionala a temperamentului, in contextul reactiei comportamentale la situatii care provoaca emotii si a variabilitatii intensitatii acestor reactii.
Reber – "aspect structural… caracterizat prin predispozitii spre un pattern particular de reactii emotionale, schimbari de dispozitii afective si niveluri de sensibilitate rezultate din stimulare". Se considera ca este o predispozitie genetica intrucat diferentele sub aceste aspecte por fi remarcate din primele zile de viata.
Corsini & Auerbach – definesc temperamentul ca "un pattern constant de trasaturi care caracterizeaza un individ" (?!?) definitie imprecisa in privinta naturii temperamentului si a raporturilor sale cu personalitatea.
Allport – defineste temperamentul ca ansamblu de fenomene caracteristice firii unui individ, referitoare la susceptibilitatea la stimuli emotionali, forta si rapiditatea raspunsurilor, calitatea, intensitatea si fluctuatiile dispozitiei afective.(ap. PPN)
